Dilatatia gastrica reprezinta marirea in volum a stomacului pe baza acumularii de gaze sau fluide, pe fondul unei deficiente de golire. Torsiunea gastrica este o consecinta grava a dilatatiei si consta in rotirea stomacului in ax longitudinal, de la 90o pana la 360o. Dilatatia stomacului nu se finalizeaza intodeauna cu torsiune, insa in majoritatea cazurilor torsiunea este provocata de catre diltatie.
Dilatatia/torsiunea gastrica este o urgenta chirurgicala si reprezinta a doua cauza a mortii în randul cainilor. Aceasta afectiune este legata de anumite efecte fiziopatologice secundare distensiei si modificarilor topografice. Este caracterizata prin acumularea rapida de aer în stomac, modificarea pozitiei stomacului, presiunea intragastrica creste si foarte des provoaca instalarea socului hipovolemic. Cel mai des, dilatatia/torsiunea gastrica se produce dupa ce cainele a mancat copios si apoi se joaca. Stomacul avand deja un volum mare, continutul solid/lichid actioneaza ca o contra-greutate ce accentueaza balansul si frecvent se complica cu torsiunea.
La nivelul orificiilor de intrare (cardia) si iesire (pilor)din stomac, se produce spasmul acestora care “blocheaza” aceste sfinctere in pozitia inchis. Stomacul se dilata cu gaz si/sau lichid. Gazul provine, cel mai probabil, din aerofagie (ingestia de aer), din fermentatia bacteriana si din diverse reactii metabolice. Lichidul provine din secretia gastrica si din congestia venosa consecutiva dilatatiei gastrice. In aceste conditii stomacul functioneaza ca un burduf inchis in interiorul caruia alimentele ingerate fermenteaza si elibereaza gaze in cantitate mare care nu se pot evacua si cresc presiunea din interior. Stomacul astfel dilatat creaza presiune puternica asupra organelor invecinate, splina, artera aorta si vena cava, de aici modificari circulatorii masive si durere abdominala intensa. Dilatatia gastrica antreneaza splina in momentul torsiunii, astfel producanduse si staza sanguina la nivelul acestui organ, complicand foarte mult evolutia si scurtand timpul de interventie.
Dilatatia gastrica reprezinta o marire in volum asociata cu disfunctii mecanice de golire a stomacului.
Cauzele initale sunt necunoscute
Este cunsocut insa faptul ca afectiunea apare frecvent la rase predispuse, anume cele cu torace adanc, care permit modificarea relatiilor anatomice dintre stomac si esofag, reducand pana la imposibilitate voma si eructatia. Cainii folositi de catre armata si politie se pare ca dezvolta aceasta afectiune in lunile noiembrie, decembrie si ianuarie fara a se sti cu certitudine care sunt cauzele, doar se incrimineaza temperaturile scazute care intervin ca factor favorizant. Ca rase cu predipozitie: Marele Danez, Setter Irlandez, Doberman, Ciobanesc German, Saint Bernard, Ciobanescul Mioritic, Boxer, Dalmatian, Pointer, Dog de Bordeaux, Dog Argentinian, Basset Hound, Shar-Pei, Mastino, Cane Corso si surprinzator Caniche.
Cauzele dilatatiei si torsiunii gastrice
Cauza dilatatiei si torsiunii gastrice este necunoscuta, dar sunt pareri care afirma ca exercitiile fizice dupa ingestia unor cantitati ridicate de hrana sau de apa contribuie la aparitia afectiunii. Au fost studii care au demonstrat ca suplimentarea ratiei cu hrana preparata in casa sau umeda au dus la reducerea incidentei afectiunii. Studiile recente au demonstrat ca administrarea unei singure mese cu un volum ridicat de hrana creste riscul dilatatiei si torsiunii gastrice. De asemenea, administrarea hranei uscate cu un continut ridicat de uleiuri si grasimi creste riscul aparitiei DTG. Alte cauze ce contribuie la aparitia sindromului sunt: predispozitia anatomica, traumele, ileusul, afectiuni primare ale motilitatii gastrice, voma si stresul. Un procent ridicat al DTG se intalneste in cauzul masculilor cu varsta inaintata, supraponderali, care sunt hraniti cu ratii voluminoase o singura data pe zi si inghit hrana rapid.
De obicei, in DTG stomacul se roteste in sesul acelor de ceasornic, rotatia avand intre 90 si 360 grade, frecvent intre 220 si 270 grade.
Abdomenul se mareste mult in volum, ca un balon intr-un timp foarte scurt, de ordinul minutelor sau maxim o ora-doua. Respiratia devine grea, horcaitoare. Pacientul saliveaza intens, saliva se scurge din gura oarecum necontrolat. Apar frecvent incercari nereusite de eructatie si voma. Cainele adopta o pozitie asezat pe burta cu gatul intins, de cele mai multe ori nu se mai poate deplasa din cauza durerii intense sau din contra se deplaseaza in continuu, anarchic si fara tinta, semne de suferinta atroce.
Semnele clinice asociate starii de soc sunt prezente: puls scazut, tahicardie, timpul de umplere capilar redus, mucoase palide, dificultati respiratorii marcante.
Diagnosticul dilatatiei se bazeaza pe semne clinice interpretate rapid de catre medicul veterinar specialist uneori fara alte investigatii in afara de simplul consult. Medicul insa va poate recomanda efectuarea unor investigatii necesare pentru evaluarea gravitatii afectiunii la un anumit moment.
Afectiunea, odata instalata, reprezinta o urgenta certa. Animalul trebuie consultat imediat de catre un medic veterinar, neinterventia medicamentoasa si chirurgicala intr-un timp foarte scurt putand duce la moartea animalului. Se considera ca, daca se depasesc doua ore de la aparitia semnelor pana la interventia medicala, sansele de supravietuire scad cu fiecare minut.
In cazul dilatatiei, interventia de urgenta presupune administrarea de analgezice puternice, sedarea animalului si sondajul gastric. În vederea salvarii vietii pacientului se instituie terapia antisoc, folosind fluide pe cale intravenoasa, glucocorticoizi, antibiotice etc. Principalul obiectiv este decompresia gastrica prin punctie si sondaj esofago-gastric. Practic dupa sedarea pacientului, medicul va proceda la punctionarea stomacului in vederea evacuarii unei cantitati de gaz cat mai mare de la nivelul acestuia; apoi se introduce o sonda speciala prin esofag pana la nivelul stomacului, prin care se evacueaza continutul acestuia in totalitate si se face lavajul cu solutii calde. In situatia in care sonda gastrica nu poate fi introdusa in stomac, este foarte probabil ca dilatatia gastrica sa se fi complicat deja cu torsiunea organului, ceea ce devine o situatie critica a carei rezolvare se poate face exclusiv chirurgical. Torsiunea gastrica presupune deschiderea chirurgicala a cavitatii abdominale, repozitionarea stomacului si în functie de modificarile prezente, realizarea gastrotomiei si/sau splenectomiei.
Compresia venoasa consecutiva dilatarii stomacului duce la ischemie cardiaca si perfuzia scazuta a multiplelor organe (rinichi, pancreas, stomac, intestin subtire). Torsiunea intrerupe aproape definitiv circulatia proprie a stomacului, astfel ca portiuni din acest organ raman neirigate, necroza fiind iminenta. Intrucat circulatia este blocata la nivel abdominal, inima dispune de o cantitate insuficienta de sange pentru a mai pompa. Tensiunea arteriala se prabuseste si apare aritmia cardiaca. De aici pana la deces nu este decat un pas. In functie de gradul de dilatatie, peretele gastric se poate perfora, iar continutul stomacal, extrem de septic, va provoca peritonita. Aceasta asociata si cu infectarea tesutului necrozat al stomacului pot duce la septicemie. Aritmia cardiaca este principala cauza a mortii, de aceea animalele operate trebuie sa fie neaparat monitorizate si tratate corespunzator, cu o atentie deosebita in primele 48 de ore de la interventia chirurgicala.
Pentru a preveni aparitia DTG, stomacul trebuie sa adere permanent la peretele abdominal, prin gastropexie (suturarea stomacului la peretele abdominal); totusi aceasta nu garanteaza ca dilatatia sau torsiunea nu vor recidiva.
Chiar daca proprietarul prezinta pacientul la medic in timp foarte scurt si acesta reuseste sa intervina in scopul evacuarii continutului stomacului, totusi consecintele dilatatiei pot fi foarte grave si incompatibile cu viata. Uneori decesul pacientului poate surveni si in 4-5 zile dupa eveniment din diferite cauze: instalarea sindromului de coagulare intravasculara diseminata (CID) pe termen scurt si tromboembolismele consecutive stazei sanguine. Uneori apare afectarea peretelui de stomac care corespunde proiectiei splinei, cu care stomacul este conectat prin vase de sange de calibru foarte important si care fiind blocate, lipsesc acea zona a stomacului de circulatie pentru o perioada de timp. Peretele lipsit de vascularizatie sufera un proces de necroza si se rupe spontan, deversand continutul sau in abdomen si provocand peritonita, complicatie foarte grava instalata in cateva zile dupa episodul de dilatatie gastrica.
Cu toate eforturile de a preveni aceasta afectiune, un caine poate în continuare sa dezvolte dilatatie gastrica. Datorita implicatiei genetice în aceasta boala, trebuie cercetata incidenta acestei afectiuni la parinti sau la animalele înrudite, mai ales la speciile cu risc. La rasele cu risc cunoscut, doctorul veterinar profesionist ar putea sa recomande o interventie chirurgicala de prevenire, prin care stomacul este atasat, prin fire de sutura, la peretele abdominal drept, impiedicand astfel rotirea dar nu si distensia stomacului. Procedura insa nu ofera siguranta suta la suta.
Proprietarii trebuie sa aiba in vedere prezentarea la medicul veterinar imediat ce se observa semnele DTG; ulterior este necesara mentinerea sub observatie medicala stricta pe parcursul a 48 de ore postoperator.
Pentru a preîntampina astfel de neplaceri este indicat ca patrupedul sa aiba bolul pentru hrana amplasat astfel încat sa nu se aplece atunci cand mananca, sa nu fie grabit sau surescitat în timp ce se alimenteaza si, foarte important, sa nu faca efort fizic înainte si dupa masa.
Iata ce trebuie sa faceti pentru a reduce riscul aparitiei acestei afectiuni:
- rasele mari trebuie hranite de 2-3 ori pe zi, si nu o singura data;
- urmariti pacientul pentru a depista simptomele din timp;
- apa trebuie sa fie la discretie dar trebuie restrictionata dupa ce cainele mananca;
- efortul fizic trebuie evitat timp intotdeuna dupa masa;
- este bine ca animalul sa fie hranit la înatime, bolul de hrana se fie asezat la inaltimea abdomenului si animalul sa nu manance cu capul in jos.
- modificarile dietei trebuie efectuate gradual, pe o perioda de 3-5 zile;
- cainii care au suferit de dilatatie gastrica trebuie hraniti separat de alte animale, într-un spatiu linistit si cu un regim alimentar foarte bine gandit
Comentarii recente