Chirurgie

Interventia chirurgicala in vederea sterilizarii este recomandata atat la femele cat si la masculi , in primul rand pentru a evita perioadele de calduri, montele nedorite, gestatiile si toate evenimentele mai putin placute care tin de acest fenomen.

Exista si o motivatie medicala foarte importanta care pledeaza pentru alegerea acestei interventii: sterilizarea unui animal, mai ales daca este facuta la o varsta tanara, previne aparitia complicatiilor la nivel genitourinar manifestate prin colectii uterine ( piometrul), neoformatiuni de tip canceros la nivelul ovarelor si uterului, fibroame uterine, cancere mamare, hiperplazii ale prostatei (chistice sau tumorale), cancerul testicular etc.

Multi proprietari evita sa-si sterilizeze animalul de teama obezitatii care apare postoperator. Este bine de stiut ca acest fenomen este limitat daca sterilizarea se face devreme (pana la varsta de 1 an) si mai ales ca este un fenomen care poate fi tinut sub control daca animalului i se ofera o alimentatie controlata ca si sortiment de hrana si mai ales ca frecventa a administrarii.

Efectele secundare ale sterilizarii sunt foarte putine si rare. Ele apar deoarece prin  eliminarea ovarelor din organism se pierde efectul hormonilor estrogeni si testosteron dupa rezectia testiculelor, care in afara de implicarea sexuala au si alte roluri in organism : la nivel metabolic participa la intensificarea arderilor, la nivelul vaselor de sange provoaca vasodilatatie, la nivel muscular intensifica activitatea muschilor. Obezitatea este cel mai frecvent efect secundar al sterilizarii si asa cum spuneam este un fenomen care fie poate fi evitat, fie este reversibil. Un alt fenomen care poate sa apara, foarte rar insa, este incontinenta urinara, manifestata mai ales in somn, datorita pierderii efectului acestor hormoni asupra tonusului sfincetrului vezicii urinare si ca urmare, in timpul somnului cand organismul este relaxat, se produc scurgeri de urina in mod necontrolat.

Exista situatii cand desi animalul a fost sterilizat, putem observa ca din cand in cand mai poate avea manifestari de calduri. In organism mai exista si alte organe producatoare estrogen, progesteron si respectiv testosteron (cum ar fi glandele suprarenale). La unii indivizi aceasta productie este usor intensificata dupa sterilizare asa incat uneori pot aparea aceste manifestari.

Momentul ideal pentru sterilizare : cand animalul este tanar, respectiv inainte de pubertate ( inainte de a intra in calduri pentru prima data). S-a convenit ca acest lucru inseamna varsta de 6 luni la feline si cainii de talie mica si medie. De ce? Pentru ca pubertatea este momentul cand ovarele devin functionale si odata intrate in activitate se declanseaza fluxul hormonal care atrage dupa el transformari si modificari la nivelul intregului organism. Aceste transformari pot devia in timp si de aici acele modificari despre care vorbeam mai sus.

In cazul cainilor si mai ales a catelelor de talie mare si uriasa situatia sta putin diferit. Pe baza unor studii foarte recente facute pe un numar foarte mare de subiecti femele de talie mare si uriasa, s-a demonstrat ca sterilizarea la o varsta frageda nu este indicata. Un caine de talie mare sau foarte mare se maturizeaza mai tarziu decat unul de talie mica, respectiv dupa varsta de doi ani. Desi pubertatea se instaleaza si la acestia devreme, undeva intre 8 si 14 luni, totusi organismul este considerat matur dupa varsta de doi ani si jumatate, iar intre 2,5 -3 ani se instaleaza maturitatea completa fizica si psihica. Aceste studii au dovedit ca sterilizarea foarte devreme creste incidenta unor anumite tipuri de tumori canceroase de tipul sarcomului osos, hemangiosarcomului etc, localizate in afara ariei de reproductie. Ca urmare este din ce in ce mai des intalnita recomandarea ca la aceste catele din rasele mari si foarte mari, ca si metisii lor sa nu fie sterilizate inainte de varsta de 2-2.5 ani.

Sunt complet contraindicate medicamentele hormonale care se administreaza in vederea evitarii perioadelor de calduri, sau evitarea instalarii gestatiei dupa monta nedorita. Aceste medicamente dezechilibreaza hormonii naturali ai organismului schimband rapoartele dintre ei si ca urmare apar efecte adverse uneori foarte grave de genul colectiilor uterine aseptice sau septice, hiperplazii de glande mamare cu chistizari, gestatii sau lactatii false.

In situatia in care doriti ca animalul dvs sa aiba pui, sfatul nostru este sa asteptati pana la momentul optim pentru monta si sa alegeti optiunea sterilizarii atunci cand sunteti sigur ca doriti acest lucru. Iar daca optiunea este sa nu aiba pui niciodata, alegeti sterilizarea oricand dupa varsta de 8 luni pentru pisici si cateii de talie mica si dupa 2 ani la cei de talie mare si uriasa.

Sterilizarea este o procedura chirurgicala uzuala. Ea presupune deschiderea chirurgicala a abdomenului la femele si incizia pielii la nivelul testiculelor pentru extragerea lor, la masculi. Indiferent de sex, aceasta procedura se desfasoara sub anestezie generala. Pentru siguranta intregii operatiuni, fiecare animal este consultat inainte de a fi programat pentru o astfel de interventie si evaluat din punct de vedere al functionalitatii organelor si al statusului general. Acest lucru se face prin mai multe proceduri de la cele mai simple la cele mai complexe, in functie de particularitatile fiecarui pacient si la recomandarea medicului care va conduce intreaga operatiune. Se porneste de la efectuarea unui set de anlize de sange: hemograma care atesta eventuale modificari intre celulelele sangelui si biochimia care atesta functionalitatea organelor si dozarea electrolitilor. Testele de sange sunt necesare si pentru alegerea celei mai potrivite metode de preanestezie, anesetzie si analgezie. Daca aceste examene de sange se  dovedesc modificate, medicul va poate recomanda investigatii suplimentare: ecografie abdominala, examen EKG si monitorizare cardiaca, examene radiologice etc.

Este bine sa stiti ca efectuarea acestor investigatii nu garanteaza ca pe parcursul anesteziei sau a interventiei propriuzise nu pot aparea situatii neprevazute, ci doar minimalizeaza riscul lor si ne ajuta sa depistam de la inceput unele afectiuni ascunse de care pacientul poate sa fie suferind fara sa manifeste semne clinice.

Anestezia in sine este o procedura destul de sigura. Evenimentele neplacute care apar in timpul ei si care uneori pot duce la moartea animalului tin de afectiuni ale organismului nedescoperite, de reactii ale individului la unele medicamente, de interactiunea cu medicamente pe care proprietarii le administreaza ca si tratament dar uita sa instiinteze medicul despre acest lucru sau pur si simplu subit datorita unor particularitati de rasa (de exemplu la rasele brahicefalice).

Interventia chirurgicala poate si ea sa fie insotita de situatii neprevazute care pot duce la complicatii sau la decesul pacientului : defecte anatomice congenitale sau dobandite ( diafragmul perforat, hernia transdiafragmatica) cardiopatii parazitare (dirofilarioza) , sunt portosistemic, afectiuni ale sangelui (hemofilia sau alte defecte de coagulare ale sangelui), paraziti interni (babesioza).

Interventia chirurgicala debuteaza cu administrarea neuroleptanalgeziei. Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape: pregatirea pacientului, instalarea cateterului pentru administrare intravenoasa, administrarea premedicatiei ( antihemoragice, solutii electrolitice, atropina etc). Analgezia, etapa esentiala a neuroleptanalgeziei, presupune administrarea de medicamente cu efect analgezic pentru suprimarea durerii intra si postoperatorii. Sedarea animalului se face de obicei inaintea administrarii solutiei anestezice. In anumite conditii aceste doua substante se pot administra concomitent (animale foarte stresate, animale care se manipuleaza greu datorita agresivitatii sau fricii intense).

Dupa pregatirea pacientului se instaleaza monitorul de pacient. Acesta este un dispozitiv complex care se ataseaza la corpul pacientului cu ajutorul unor clestisori speciali in anumite puncte in spatele membrelor anterioare si in fata celor posterioare pe pliurile formate de piele. Monitorul de pacient inregistreaza si reda permanent informatii despre parametrii vitali: ritm si amplitudine respiratorie, frecventa cardiaca, tensiune, temperatura etc. Aceste informatii sunt folosite pe parcursul interventiei pentru a controla permanent statusul fiziologic al pacientului aflat sub anestezie.

Procedura chirurgicala la femela presupune incizarea peretelui abdominal pentru a permite accesul in interior. Dupa expunerea organelor din interiorul abdomenului se izoleaza corpul uterin si cele doua ovare. Exista mai multe variante ale procedurii propriu zise:

• Ovariectomia – care presupune aplicarea unor puncte de sutura deasupra si dedesubtul ovarului pentru hemostaza si excizarea ovarului in totalitate
• Ovariohisterectomia – presupune plasarea ligaturilor desupra ovarelor pentru detasarea lor, plasarea ligaturilor hemostatice la nivelul ligamentelor care sustin uterul si a unei alte ligaturi la nivelul cervixului unde se practica dealtfel si cea de-a doua excizie, permitand astfel izolarea completa a intregului traseu genital de la ovar pana la cervix si eliminarea lui.

In trecut, era recomandata cea de-a doua procedura considerandu-se ca este preferabil sa fie excizat si uterul odata cu ovarele pentru a preveni eventualele acumulari la nivelul uterului si instalarea asa numitelor infectii piometrale. Ulterior s-a dovedit ca este gresita aceasta teorie, avand in vedere ca fluctuatiile hormonale sunt cele care determina instalarea acestui tip de afectiuni, iar acesti hormoni sunt eliminati odata cu excizia ovarelor. Practic dupa rezectia ovarelor, uterul si cervixul sufera un proces de involutie, in acest fel devin niste organe complet inactive. Ca urmare in prezent se considera ca ovariohisterctomia este o interventie care prin complexitate, riscuri de hemoragie, recuperare postoperatorie, nu se justifica in cazul femelelor impubere (cu aparat genital imatur) sau a celor care nu prezinta nici o modificare la acest nivel. Din contra insa, devine obligatorie in cazul femelelor care sufera de orice modificare a tractusului genital, indiferent ca este de natura inflamatorie, infectioasa sau neoplazica. Deasemenea aceasta procedura este practicata in cazul femelelor gestante cu gestatii nedorite. Medicul chirurg este cel care poate face aceasta alegere in situ in momentul deschiderii campului operator.

Dupa indeplinirea procedurii chirurgicale se practica sutura musculaturii abdomenului. Aceasta se face cu un tip de fir de sutura numit resorbabil. De la un tip la altul, aceste fir se resorb in decursul catorva luni. Uneori, daca pacientul sufera dupa un timp de o alta inteventie chirurgicala a abdomenului, se mai pot observa chiar si dupa cativa ani unele fire de sutura care nu au suferit procesul de resorbtie si se afla inchistate acolo unde au fost aplicate. Aceste fire insa nu creeaza neajunsuri, nu provoaca reactii de respingere, sunt inofensive. Suturile din interiorul abdomenului sau de la nivelul peretelui abdominal aplicate cu fire neresorbabile, fie de tip matase chirurgicala, fie monofilamente de tip guta, provoaca reactii inflamatorii, reactii de respingere si necroze locale. Acest tip de fire erau aplicate in trecut in contextul in care medicina veterinara nu avea acces la materiale performante , iar azi mai sunt folosite de catre unele unitati medicale din motive economice, pentru a putea mentine un pret cat mai scazut al costurilor interventiilor chirurgicale.

La nivelul pielii se pot aplica mai multe tipuri de suturi: fie cu fire neresorbabile sau capse chirurgicale si aceste suturi se elimina in 7-10 zile de la aplicare, fie se practica suturi cu fire resorbabile, aplicate intradermic si care se resorb intr-un interval de cateva saptamani. Suturile intradermice sunt la fel de rezistente ca si cele clasice atat vreme cat animalul nu se linge si nu incearca sa le elimine cu limba.

Procedura chirurgicala la mascul este mai simpla si presupune incizarea pielii scrotului in plan medial, exteriorizarea celor doua testicule pe la nivelul acestei incizii, plasarea ligaturilor hemostatice la nivelul cordoanelor testiculare prin procedura transfixica si excizia celor doua glande. Pielea este suturata ulterior, de obicei prin sutura intradermica.

In cazul suturilor intradermice, la nivelul pielii, dupa cateva zile de la aplicare, se poate dezvolta o reactie exudativa de tip serom care se manifesta prin formarea unei semisfere plina cu lichid (ca o punguta) fare semnificatie clinica. Animalul nu manifesta nici un discomfort, nu este dureroasa, dureaza cam 1-2 saptamani si se resoarbe de la sine in mod spontan. Este doar o reactie a dermului la firul de sutura care se “topeste”. Foarte important !: nu incercati si nu cereti medicului sa dreneze seromul, se va reface in cel mai scurt timp(12 ore) si ingreunati prin acest procedeu de drenare, vindecarea rapida si fara complicatii.

Dupa interventia chirurgicala, animalul d-vs va fi monitorizat permanent pana la trezirea din anestezie. In cazul anesteziilor reversibile rapid (asa numitele “anestezii cu antidot”) acest lucru se face destul de rapid, dar nu este recomandabil acest tip de anestezie in cazul interventilor de acest gen pentru ca ele presupun si pierderea analgeziei pe care o ofera medicatia respectiva. Este posibil ca in primele 24 de ore dupa interventie, animalul sa aiba 1-3 accese de voma, mai ales daca interventia nu s-a facut dupa o dieta totala de minim 12 ore. Pacientul v-a primi medicatie cu analgezice, antibiotice si dupa caz, tratament perfuzabil daca medicul decide ca este nevoie de un asemenea tratament in urmatoarele ore dupa interventie. In mod normal animalul isi reia apetitul, ritmul normal de viata si obiceiurile dupa 48-72 de ore de la interventie, evident masculii mai repede decat femelele, in cazul lor interventia nefiind una traumatizanta prin simplul fapt ca se desfasoara in afara abdomenului.

Recomandam ca pacientul sa poarte colar sau camasa de protectie 7-10 zile dupa interventie pentru a prevenii accesul acestuia la plaga operatorie si complicarea sau chiar deschiderea ei prin lins.

Costurile unei asemenea interventii depind de mai multi factori: talia animalului, reactivitatea acestuia la medicatie (unii pacienti au nevoie de doze de anestezice si analgezice mai mari, altii doze mai mici in functie de reactia pe care o manifesta la administrarea lor pana la obtinerea efectului terapeutic) de examenele preoperatorii strict necesare si cele agreate de proprietar, de viteza de recuperare a organismului dupa interventie sau eventualele complicatii asteptate sau surpriza din impul interventiei.

Multe dintre examenele preoperatorii raman la alegerea prprietarului si pot fi acceptate de catre acesta sau respinse din anumite motive personale (de cele mai multe ori financiare). Altele pot fi impuse de catre medicul chirurg ca fiind esentiale pentru siguranta procedurii chirurgicale.

In situatia in care aveti nelamuriri asupra oricarui aspect legat de sterilizarea animalului dvs, va rugam cereti medicului dvs explicatii amanuntite.